Am visat ca eram impreuna. Se facea ca eram noi doi, adica tu si cu mine, în camera. Cred ca eram tare apropiați. Un prunc a apărut din senin intre noi și a început sa urle. L-am calmat greu. Amândoi. Apoi a dispărut. Ai plecat si tu in scurt timp. Ai spus ca revii imediat sa mă iubești. Ai ieșit pe ușa, eu rămânând sa aștept. Eram așa fericiți. Am pus pe ușa un poster mare de hârtie alba. Cu mâinile goale, în așteptarea ta, am desenat răsăritul și curcubeul pe care le-am văzut împreună. Apus nu am desenat.
Brusc s-a deschis geamul. M-am trezit speriat. Am crezut însă ca așa te-ai întors, pe geam. Te-am căutat în toată camera. Deja nu mai era vis. Credeam însă ca toate au fost cu rost. Mâinile și fruntea îmi ardeau. Din umărul stâng am aprins o țigară. M-am aplecat pe geam, privind strada goala, și am fumat "innodate". Care e visul și care e realitatea? Ultima țigară s-a stins udată cu apa de mare. Prin fata ochilor mei trecuse trecutul. Ochii mei revazusera doar ultimii 4 ani. Filmul s-a oprit brusc într-o furtuna pe malul marii. Prin ea trecuseram amândoi.
Pe retina mai erau câteva picături sărate. Apa de mare sau lacrimi – nu mai conteaza. Au stins doar mucul țigării. Focul meu arde mocnit în continuare. Pielea arsa de soare suporta cu lașitate brazdele. Focul a început de la umăr. Va continua pana la încheietura mâinii mele stangi și va urca prin vene înapoi sa caute camera inimii mele în care încă mă mai mint ca ești. Și mai mă mint ca nu m-ai mințit decât o data: când ai spus ca m-ai alungat din camera inimii tale pentru totdeauna, inca de acum 4 ani, fara ca eu sa te cred.
Ce vis ciudat... Ce minți ciudate... cu ochi închiși de atâta amar de vreme, care s-au trezit acum sa vada-n noapte printre lacrimi fantasme, răsărituri, curcubee. Din cauza nopții nu s-a văzut apusul. Fusese desenat cu alb pe un poster mare, sprijinit pe ușa. Apus pe alb...
06,09,2014 / autor necunoscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu