marți, 9 septembrie 2014

A, pus pe alb / Apus pe alb

Au trecut 15 ani. Fix 15 ani! Iti mai aduci aminte cand ne-am cunoscut?

Am visat ca eram impreuna. Se facea ca eram noi doi, adica tu si cu mine, în camera. Cred ca eram tare apropiați. Un prunc a apărut din senin intre noi și a început sa urle. L-am calmat greu. Amândoi. Apoi a dispărut. Ai plecat si tu in scurt timp. Ai spus ca revii imediat sa mă iubești. Ai ieșit pe ușa, eu rămânând sa aștept. Eram așa fericiți. Am pus pe ușa un poster mare de hârtie alba. Cu mâinile goale, în așteptarea ta, am desenat răsăritul și curcubeul pe care le-am văzut împreună. Apus nu am desenat. 

Brusc s-a deschis geamul. M-am trezit speriat. Am crezut însă ca așa te-ai întors, pe geam. Te-am căutat în toată camera. Deja nu mai era vis. Credeam însă ca toate au fost cu rost. Mâinile și fruntea îmi ardeau. Din umărul stâng am aprins o țigară. M-am aplecat pe geam, privind strada goala, și am fumat "innodate". Care e visul și care e realitatea? Ultima țigară s-a stins udată cu apa de mare. Prin fata ochilor mei trecuse trecutul. Ochii mei revazusera doar ultimii 4 ani. Filmul s-a oprit brusc într-o furtuna pe malul marii. Prin ea trecuseram amândoi.