De multe ori am simtit ca a spune inca o data ceea ce s-a spus de nenumarate ori, poate nu mai are sens. Nu e un sentiment placut. Daca imi amintesc entuziasmul de altadata si elanul interior...vointa nebuna de "a-ti face loc" prin a te exprima, de a afirma cine esti si ce gandesti...atunci lipsa acestei dorinte, acum, in prezent, as formula-o ca pe o renuntare.
"O fi varsta", imi spun...
Cred mai degraba ca sunt peretii surzi de care ma lovesc. Ne lovim. Noi, toti cei care avem ceva de spus. Nu de demonstrat. De spus.